parcul veveriţa .

totul era atît de bine organizat în vară. de la chiloţii puşi cu blugii ăia largi, la filmele văzute, la străduţe.

intirziatul era cu precizie, zîmbetele erau peste măsură, soarele era aproape mereu acolo.

totul era spus, chiar dacă rănea, ieşirile erau dese, furnicile cu-a lor ploaie erau puţine.

răsăriturile erau vizibile la 5 jumate, apusul era greu de văzut, la ora 9.

căldura era mare, apa puţină, metrourile erau pline. miercurile erau în fiecare zi, părul era ud, rochiile erau multe.

terasa din fire era începutul, chestia din cărămidă de jos de la motoare a fost sfîrşitul.

pentru că iar m-a apucat dorul de vară, de începuturi, de simplitate.