in our world where there's no time.

am incercat toata ziua sa scot ceva. am lasat treaba de compose deschisa si ma uitam la hartia alba.
ma gandeam la viata. in general. sau in particular. ma intrebam daca iau problemele ca atare sau le ocolesc pana ce devin mai complicate. am ajuns la concluzia ca le ocolesc. mi-a luat 4 ore si 12 ciocolate sa imi dau seama.
cred ca exagerez , de mult prea multe ori. dramatizez pentru ca finalul mi se pare ca ar fi oricum mult mai tragic. evit sa iau decizii si asta se dovedeste a fi o idee foarte proasta. cand aud lucruri ce necesita gandire le acord mai mult timp decat ar trebui in mod normal. si asta doar pentru ca stiu ca daca ma grabesc sa ajung la o concluzie, va fi una prost-inspirata.
si uneori mi-e atat de frica. mi-e frica ca o sa pierd acele cateva persoane la care tin atat de mult. in mai putin de 2 luni de-acum doua dintre ele pleaca. pleaca la mama naibii. o sa-i vad iarna de craciun (cat urasc termenii astia definitorii pentru doua saptamani de leneveala si multa mancare) si poate primavara de paste. unul dintre ei este omul care m-a ajutat sa devin ceea ce sunt , desi cu care faptul ca locuim sub acelasi acoperis nu-l impiedica sa-si limiteze cuvintele adresate mie cat mai mult cu putinta.
iar celalalt. cred ca este cel mai bun prieten al meu. iarasi un termen difinitoriu inutil. este acea persoana din viata mea cu care vorbesc de la masuri de sutiene la robin williams, si-napoi. este persoana cu care-mi impartasesc romantele esuate desi stiu ca ma iubeste mai mult decat ca pe o sora. nu ma face sa ma simt prost din cauza asta. ma face sa ma simt... altfel. si-o sa-mi fie dor de asta.
cand ma gandesc ca n-o sa mai vedem decat acelasi cer mi se rup bucatele din inima. si desi am fost asigurata ca o sa fie la fel, stiu ca nu-i asa. stiu ca defapt el o sa fie mai distant si eu mai nervoasa. o sa-mi moderez cuvintele cu grija si n-o sa-i mai pot povesti totul.
va fi o ruptura imposibil de lipit cu superglue sau convorbiri despre julia roberts. sau engleza combinata cu romana, sau certurile create doar pentru a ne-mpaca.
o sa-mi fie dor sa ma uit la stand-up-uri cu el.
mi-e dor deja.
mi-e mult mult prea dor pentru a putea face ceva ca sa previn toate acestea.
stiu ca se vor intampla si stiu ca as putea face ceva pentru a opri asta, dar pur si simplu NU POT.
sunt mult prea fascinata de faptul ca va sta in 30 de grade in timp ce eu voi dardai de frig iarna. si de data asta este fascinata intr-un mod rau. foarte rau.
n-am puterea sa imi omor timpul gandindu-ma la altceva sau profitand de luna ramasa.
am doar puterea sa-mi amintesc saptamana trecuta si sa-mi plang de mila.
jalnic.