exagerat.

vreau sa scriu. vreau sa am cum sa imi exprim gandurile in litere aruncate aleatoriu unele langa altele, forand cuvinte bizare. si as putea. as putea sa scriu gandurile care imi trec zilnic prin minte, dar uit. sunt atat de multe, incat cele mai importante isi fac loc pana la un anumit punct al zilei in mintea mea, ca apoi sa dispara in mod misterios.
vreau sa ii spun ce cred. o fac adesea, dar nu in cantitatea in care ar trebui. vreau sa stie ca ma urmareste cumva, mereu, oriunde merg.
vreau sa pot contrabalansa lucrurile bune si lucrurile rele, asa cum facea sharon spitz (lame, stiu) intr-un episod. vreau sa pot face o comparatie plauzibila, in urma careia sa pot trage o concluzie macar decenta.
vreau sa-mi amintesc seara cum ma simt cand ma iei de mana. vreau sa-mi amintesc momentele din filmele pe care le vedem, acele momente speciale in care gandul ca "ba, ar trebui sa notez asta undeva" sa se poata materializa.
probabil ca sunt diferita. vreau prea multe lucruri pe care nu le pot implini de una singura.
si-apoi... apoi imi amintesc. imi amintesc ca alegerile pe care le fac ma vor urmari cumva, mereu. probabil suna aiurea si fara sens sa cred ca imi voi aminti ce se-ntampla cu mine. in mod normal, sentimentele n-ar prinde viata, ar sfarsi tragic precum gandurile-mi.
dar cand ma uit spre el si imi zambeste, desi se uita-nfata, imi dau seama ca pot sa pastrez anumite trairi, undeva, adanc.
si-inchei aici, incep sa aberez.


p.s. un gand inca nu a fost omorat ; ''el nu imi spune ca am mainile reci, el mi le ia intr-ale lui si le tine asa, pana cand frigul se evapora''. cred ca este mai curand o idee. o idee ce merita exploatata intr-una din zilele de vara ramase.